Otoplastia inseamna chirurgia plastica a urechii si cuprinde un domeniu larg de la corectiile deformitatilor minore pana la reconstructia totala a urechii (cand nu sunt prezente decat resturi embrionare).
Dintre afectiunile urechii cu adresabilitate ridicata, sunt rupturile lobului auricular, urechile clapauge, proeminente, microtia(urechea mica), corectiile si reviziile postoperatorii.
La adulți, cele mai frecvente abordari ale urechii sunt plastiile lobului auricular, consecutive rupturilor prin atarnarea de lunga durata a cerceilor prea grei sau dilacerarile cu ocazia introducerii unor inele de calibru progresiv care determina pierderi de substanta centrala si expandare periferica a pielii. De asemenea traumatismele auriculare constituie adresabilitatea de urgenta.
Scopul declarat al otoplastiei pentru corectia urechilor clapauge, este incadrarea urechilor proeminente in ansamblul armonios al fetei, potrivindu-le mai aproape de cap, eventual reducandu-le dimensiunile in cazul urechilor mari.
Pentru marea majoritate, operatia e facuta in copilarie intre 4-14 ani.
Urechile la varsta de 4 ani sunt crescute aproape in totalitate, dupa aceasta varsta cu cat operatia e facuta mai repede cu atat copilul e scutit de neplacerea ridicolului in fata celorlalti copii. Cu toate acestea manopera se poate efectua si la adulti cu riscuri mai putine decat la pacientii varstnici.
Indicatia de operatie o au copii jenati, afectati de glumele prietenilor pe seama urechilor, acceptand chirurgia ca mijloc de corectie.
Interventia de otoplastie se desfasoara in conditii de ambulator, in spital, clinica ambulatorie, ocazional medicul curant poate recomanda spitalizarea daca conditiile medicale impun aceasta.
Anestezia daca copilul e mic, e generala( copilul dormind in toata acesta perioada ), pentru copii mari cooperanti si adulti, anestezia e locala cu analgosedare p.o. sau i.v.( pacientii fiind constienti dar calmi, relaxati.)
Otoplastia dureaza intre 90’-120’, dupa complexitatea cazului uneori chiar mai mult. Incizia e retroauriculara cu expunerea cartilajului si indoirea in spate catre cap. Firele transcartilaginoase sunt nerezorbabile pentru mentinerea noi forme. Uneori se fac rezectii de cartilaj pentru reducerea dimensiunilor si un aspect natural al noii urechi. Cicatricea postoperatorie de cele mai multe ori e minima si ascunsa in santul retroauricular se albeste cu timpul.
Postoperator, pacientul va purta o bentita lata aplicata pe toata lungimea urechii cu contentie medie, mentinand corectia si reducand edemul. Durerea poate fi resimtita spontan sau la atingere in primele 2-3 zile, compensandu-se cu analgetice la intervale regulate.
Cordeluta va fi purtata continuu 2 saptamani si inca 2 saptamani discontinuu nocturn. Se evita indoirea urechilor cel putin 1 luna.
Copii se intorc la scoala dupa 1 saptamana cu precautie privind joaca.
Alte deformitati ale urechilor cum ar fi: urechea “in ansa”, “in cupa”, “ in scoica”, cicatrici cheloide lobulare si altele pot fi corectate.